Dorinţa tipică a oricărui copil, de vârstă fragedă, aflat într-un impas ce implică şi părinţii: „Abia aştept să cresc mare!”. Apoi stă şi se întreabă de ce nu trece timpul mai repede şi el are tot atâţia ani cât avea şi acum o… săptămână.

Cu toţii presupun că am trecut prin acest gen de clişeu. Acum, ajunşi oameni mari, ne lovim de celălalt clişeu-rezultat: „Ce bine era când eram copii…”

Timpul trece, asta este clar. Cât de repede sau încet, ce factori influenţează acest fenomen şi etc. este irelevant. Concluzia este că trece şi deseori nu prea ne convine.

Mulţi dintre noi suntem într-o luptă continuă şi asiduă cu acest „atlet de performanţă”. Personal mă declar genul de om: „Nu mai am timp!!!”

Punem deseori pe lista priorităţilor în viaţă lucruri pe care le supraapreciem şi pe la sfârşitul foii acţiuni ce ar fi trebuit să le dăm o importanţă mai mare.

Suntem tineri şi ne preocupă ce?

Temă: Scrie (în comentariu sau pe o foaie) 10 lucruri importante pentru tine în momentul de faţă.

Majoritatea tinerilor pun pe primele locuri şcoala+cariera+banii+nimicuri. Familia…lasă să mai aştepte.

Nu spun acum să vedem totul ca fiind roz şi să ne înmulţim ca iepurii dar o să realizăm mai târziu că totuşi sănătatea ar fi ceva mai importantă decât o vedem, sau că familia şi prietenii apropiaţi nu vor trăi 1000 de ani şi că nu ai apucat să le spui ceea ce simţi, sau că dacă vei întemeia o familie la 45 de ani ( „Când voi fi pe picioarele mele” ) s-ar putea să nu mai ai parte de aceleaşi momente MULTE şi FERICITE şamd.

Timpul – o dilemă pentru omenire şi pentru mine! Partener şi duşman în acelaşi timp.