Say whaaaaaaaat? Ce articol despre muncă visează omu ăsta?

Am tendinţa să cred din ce în ce mai tare în declinul tineretului ( şi eu mă încadrez pe la grupa asta ). Tot timpu ne batem cu paru-n piept că noi suntem generaţia X ( Animal X, X Factor, Dosarele X şamd ) şi că există un conflict între noi şi generaţia părinţilor noştri ( care clar există şi va exista mereu ). Noi suntem cei care NU O SĂ FACEM/FIM CA EI. Asta ne încăpăţânăm să susţinem. Dar aşa este şi în realitate?

Simţim că suntem smeii smeilor şi luăm viaţa-n sacoşă de la 18-19 ani, şi ne căutăm un loc de muncă să nu mai stăm la mâna părinţilor. Foarte mult tineret munceşte şi caută un loc de muncă stabil. Dar de ce? Ca să facă bani să se distreze şi etc.

Ce facem în tot acest timp? Facem ce au făcut şi părinţii noştri. Ne înrobim la un loc de muncă de la 8 la 17  ( sau mai mult ) şi tragem cu munca la vârsta la care AR TREBUI să facem altceva, că doar nu suntem ca „ai noştri” . Cu, sau fără, voinţa noastră dăm cu piciorul la oportunităţile şi provocările anilor.

Cu părere de rău, închei acest articol prin a mă identifica prin cei care fac această greșeală. De acum sper să încep iar să mai iau și provocările ” în seamă „.