Blogosfera românească…un subiect care dacă m-aş pune să-l ” despic ” firicel cu firicel cred că mi-ar lua câteva pagini mărişoare…. Oricum, dacă nu ai chef de citit mai bine nu te apuca să deschizi acest articol.
În primul rând încep prin a spune că am observat, şi nu o dată, percepţia greşită a unora vis-a-vis de cei care au blog care se manifestă prin comentarii de genul:
- Ia-ţi frate o viaţă personală!
- Du-te frate şi culcă-te că mai sunt 100 ca tine!
- Tu stai numai la calculator ?
Fenomenul numit blog într-adevăr a făcut valuri în ultimii 2-3 ani. Putem spune chiar că a devansat ” haifaivul ” 😆 şi genul de reţele sociale. Toată lumea vrea blog. E bine? E rău? Asta rămâne de văzut.
Din punctul meu de vedere e bine. De ce? Pentru că pe deoparte se poate vorbi de o afişare a libertăţii de exprimare. Fiecare poate să-şi exprime punctul de vedere în orice domeniu, în orice situaţie şi să facă aceste lucruri publice fie dezvăluindu-şi identitatea fie rămânând sub anonimat.
Normal că sunt şi părţi mai puţin bune dar pe care nu aş vrea să le enumăr aici pentru a nu da idei.
Copchii care n-au ce face
Cam asta ar fi părerea multora despre bloggeri. Pot să mă contrazic puţin cu voi? În primul rând nu numai „copchii” au blog. Sunt destule cazuri de oameni trecuţi de prima tinereţe care s-au lăsat învăluiţi de magia blogging-ului. Într-adevăr sunt şi copii care la 13-14 ani au blog.Unele sunt reuşite, altele sunt mai puţin reuşite, dar dacă eşti pasionat poţi vedea potenţialul fiecăruia în materia de blogging. Putem spune că în blogosferă e ca în dragoste, se merge pe principiul: Bloggereala nu are vârstă. Poţi scrie la 15 ani la fel cum scrie şi cineva care are 50 de ani… deci relevanţa vârstei = 0
Ia-ţi frate o viaţă
Se aduce deseori în discuţie lipsa vieţii personale când e vorba de bloggeri. Pot să întreb DE CE?
Într-adevăr, o să încep cu partea negativă. Putem spune că sunt şi bloggeri care nu au viaţă personală… În această categorie îi putem include pe cei obsedaţi. Există oameni obsedaţi de TV, de muncă, de vecina de la etajul 4, de cafea şi ţigări etc. Printre obsedaţi sunt şi oamenii obsedaţi de blogging. SUNT ŞI VOR FI astfel de oameni atât timp cât obsesia există. Dar asta nu înseamnă că toţi sunt la fel. Generalizarea aceasta e total greşită.
DAR sunt şi bloggeri (majoritatea) care au viaţă personală, au un loc de muncă, au o familie, iubit/iubită, eventual copii , fac sport, stau prin cartier cu băieţii/fetele ş.a. Nu poţi cataloga o clasă întreagă pentru câteva exemplare. Orice pădure are uscăciunile ei dar totuşi… gândiţi-vă înainte de a afirma ceva.
Du-te frate şi culcă-te că mai sunt 100 ca tine!
Aici intervine o altă discuţie. Dacă într-adevăr articolele de pe blogul cuiva se regăsesc în alte 99 de bloguri identic atunci afirmaţia e pe bună dreptate. Dar dacă se discută un subiect într-un articol original afirmaţia cade. Pot fi 100 de articole pe tema unui singur subiect . Asta nu înseamnă că se copie. Fiecare îşi expune punctul său de vedere altfel. Originalitatea şi unghiul din care se priveşte diferă de la om la om. Îmi place când am timp liber să iau 10 bloguri pe care sunt expuse 10 articole, toate despre X. În modul acesta îmi pot face o părere despre fiecare blogger în parte care a scris.
Va urma…
Te-ar putea interesa și: Blogosfera romaneasca (part II)
